Dumnezeu? Cine-i Dumnezeu, mami?

Departe de mine gandul de a impartasi o credinta personala sau de a oferi citate moralizatoare. Mai curand vreau sa deschid un subiect la care vei alege singur cum sa-i faci fata.

Am doi copii. Unul din ei e la varsta la care aproape toate discutiile incep cu De ce, mami?

Am surprins o discutie intre el si o alta persoana, mai bisericoasa, intr-un context familial:

Tanti: Pai Dumnezeu sta in Cer si rasplateste copiii cuminti si ii pedepseste pe cei obraznici. Tu cum esti, cuminte sau obraznic?

Stefan (aproape 4 ani): …Cuminte. Si cum ii pedepseste pe cei obraznici (gandindu-se, probabil, ca si el mai face nastrusnicii ne-cuminti)?

Tanti: Copiii obraznici se lovesc, se imbolnavesc si nu mai primesc jucarii.

Stefan a ramas putin ganditor, amintindu-si probabil ultima lovitura, raceala si faptul ca tine foarte mult la jucariile lui pe care nu ar vrea sa i le ia nimeni inapoi: Si le ia jucariile?

Tanti: Da, le ia jucariile.

Stefan: Cine le ia jucariile?

Tanti: Pai… cineva le ia jucariile…

Si de aici discutia a fost preluata pentru ca probabil Dumnezeu avea sa coboare noaptea de pe tronul din cer si sa goleasca cutiile cu jucarii si sa-i lase pe copiii neconsolati si tristi pe viata. Iar mami si tati probabil erau complici.

dumnezeu si copiiiOK. Pana la urma cine-o fi Dumenzeu asta de se tine numai de pedepse, care iubeste doar copiii cuminti si sta cu catastiful in fata, pandindu-te cand nu esti obedient, supus, ascultator si cand nu stai fix pe scaunel, cand te murdaresti, nu te speli pe dinti si cand nu te joci FRUMOS. Mai, da ce Dumnezeu greu de satisfacut mai prezentam noi copiilor nostri…

Si, sa ne amintim! Cum vrei sa fie copilul tau? Fericit, inventiv, inteligent, jucaus si sanatos. Pai cum sa fii fericit cand cineva sta si face niste reguli neintelese despre cum sa NU faci si muuuulte alte restrictii? Cum sa fii inventiv cand TREBUIE sa urmezi reguli de conduita si sa faci ce ti se spune? Cum sa-ti dezvolti inteligenta daca nu ai voie sa experimentezi, sa cercetezi in locuri nu chiar sigure, nu chiar curate, nu chiar permise, nu chiar cuminti? Si despre sanatate… of, doamne! Cum sa-i spui copilului ca uite, ai racit pentru ca nu ai fost cuminte si te-a pedepsit Dumnezeu!? In regula, am exagerat la partea cu raceala, dar cam asa s-ar traduce in termeni Dumnezeiesti de neascultare / pedepsire.

Si tot din Biblie: Lasati copiii sa vina la mine! Adica lasati copiii sa MA descopere!

Am hotarat ca Dumnezeu, cel pe care sa-l cunoasca copiii mei, sa fie unul Bun, care pretuieste Adevarul si Compasiunea, care Iubeste pe toti, indiferent de cat e de nastrusnic, ca nu exista copiii obraznici pe care-i pedepseste, ci pur si simplu copiii foarte activi si curiosi care mai fac si boacane. Ca Dumnezeu exista in toti si in toate, chiar si in El, in copil. Ei, aici e aici: copiii trebuie sa-si foloseasca simturile pentru a descoperi majoritatea lucrurilor. Adica chestiile din viata lor trebuie sa fie destul de palpabile. Dar imaginatia lor este debordanta! Iar cand iti spune ca te iubeste sau ca se simte trist sau suparat el chiar simte asta. Adica este constient si de sentimentele lui.

Nu stiu daca e cea mai buna solutie pentru a-i explica, dar am sa fac o  incercare. Ii poti spune ca atunci cand SIMTE iubire, tristete, furie, compasiune, bucurie, atunci il simte pe Dumnezeu care exista in acest fel in el. Dumnezeu nu e ceva ce poti defini foarte exact, e ceva ce ESTE, EXISTA si el il poate simti, uneori chiar foarte puternic.

Nu-ti fa probleme daca nu va intelege din prima. Insa asigura-te ca Dumnezeu nu va fi asociat cu frica si pedeapsa, ci cu iubirea neconditionata si adevarul. Copilul isi va creea singur, cu timpul, o imagine adevarata a lui Dumnezeu, folosind ceea ce poate noi am pierdut de mult, insa, ne este dat sa redescoperim alaturi de el: INOCENTA.

 

 

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *