Mamprenoarele sunt la FILIT!

Despre Filit știi, că nu ai cum sa fi ratat chiar toate bannerele din orașul ăsta (dacă ai ceva în comun cu Iașul, evident!).

Despre mamprenoare, adică mame antreprenoare, cred că ai aflat, sau cel puțin ai o idee cam ce ar însemna o astfel de comunitate. Dar că mai suntem și scriitoare pe de-asupra – ei, stai s-o vezi și pe asta!

La Cărtureștiul din Pala Mall, Iași, sâmbata, 6 octombrie 2018, orele 16:00.

Hai să ne luăm pe rând:

Ines Dumitriu, sau doamna cu unicornii care se știu dintotdeauna

Bună dimineața! Să ne începem ziua cu un fragment din cartea Ca și cum ne-am ști dintotdeauna, despre care vom vorbi pe îndelete sâmbătă, la ora 16:00, la Cărturești Palas.

„Ai curaj să o iei de la capăt?

Dacă ai ajuns la o vârstă care – să spunem – a depășit 25 de ani, probabil te-ai întrebat, măcar o dată (pe zi) dacă ești fericit. Din moment ce întrebarea nu a încetat să apară, înseamnă că nu ești sigur că răspunsul este „da”. S-ar putea să fie un „poate” timid sau un „uneori” ferm.

Să spunem că ai depășit momentul de analiză și știi exact care este intrusul ce stă în calea fericirii tale. De cele mai multe ori, intrusul este o mare bucată din viața ta; una cu care ai ajuns să te identifici sau una cu care alții te asociază. De dragul exemplului, să spunem că este facultatea, jobul, relația, casa, orașul, țara.

Acum că ai reușit să pui degetul și pe intrus, ce faci mai departe? Pentru că, până acum, nu te diferențiezi de nici un alt om din lumea asta care știe să facă analize fără să acționeze. Ai curaj s-o iei de la capăt?

Ai curaj să fii sincer cu tine însuți, să-ți înfrângi orice teamă de necunoscut ai avea, să spui cu voce tare (eventual, uitându-te în oglindă) că trebuie să schimbi ceva? Ai curaj să renunți la lucrurile cu care te-ai asociat de dragul asocierii sau pentru că „așa se cuvine” și să fii tu, cu stilul tău și cu pasiunile tale?

Ai curaj să nu-ți mai faci scenarii despre posibile dezastre și să ai încredere că vei putea face să fie bine? Sau, dimpotrivă, rămâi unul dintre cei care este expert în a identifica probleme și motive pentru care un plan îndrăzneț va eșua.
Eu cred că tu alegi.”

Maria Mazilu sau doamna cu pisoii

BUMBI ÎȘI SPUNE POVESTEA – Fragment din cartea ”Frământările unui pisoi salvat

– Nici eu nu am fost dorit, spune Bumbi trist, rămas în picioare între cei doi. Era o dimineață cu lapte cald când o mână m-a înșfăcat și m-a băgat într-o plasă. Am ajuns în întuneric și acolo m-am zgâlțâit o vreme în ritm de pas. La început m-au însoțit și niște zgomote tari: uși care s-au închis și deschis, chei, poartă. Când mișcarea a-ncetat, a venit și lumina-n plasă, odată
cu mâna care-a coborât. Pe măsură ce povestește, tonul îi coboară. M-a apucat ferm, m-a scos și m-a așezat pe pământ. Senzația aia de ud și rece nu o s-o uit niciodată.

Să vă spun ceva, începe să se precipite, ținându-și respirația și privindu-i pe rând pe cei doi: atunci am învățat să resping când cineva mă ia în brațe! Mă împing cu toate picioarele în om! Tonul devine din nou subțire și întins. Dacă atunci m-aș fi zbătut, poate aș fi rămas în plasă!
După o pauză scurtă… continuă. Nu vreau să mai știu de mâini! Mâinile care mă chemau să-mi dea lapte, mi-au zis atunci:
– Nu pot să te mai țin! O să plec la copiii mei, nu pot să te iau. Te las aici! Poate îți aude cineva plânsul și te ia acasă!
Ochii lui Bumbi se umezesc. Se lasă ușor pe fund.

Ilie și Grigore îl ascultă emoționați. E pentru prima dată de când sunt împreună când își vorbesc atât de deschis despre lucrurile astea. Bumbi continuă cu glas moale:
– Câteva clipe, tot ce-am auzit au fost vocea omului și sunetul apei.
După ce-a plecat el, am rămas doar cu apa. Am privit în jur și-am văzut că mai erau și alții: iarbă, copaci, mulți copaci, și foarte înalți. Nici nu știam ce să cred; nu mi-am dat seama că e de rău. Dar când a plecat și lumina, am ajuns în întuneric iar. M-a luat cu tremurat: nu era bine deloc. Am încercat să vorbesc cu apa, dar nu s-a oprit. Apoi m-am dus lângă un copac, unul mare și țepos și i-am zis că mi-e foame. „Ai ceva să-mi dai să mănânc?” Nici el nu m-a băgat în seamă. Ca și cum nu existam!!!

Iuliana Șoșu, sau doamna Meșter de perne

Fragment din Povestea cu Moș Ene și Domnul Somn – partea I

Să îți povestesc ce s-a întâmplat într-o zi.

Fusese o noapte în care am fost pe la toți copiii din lume ca să le dau praf magic de somn. Pentru că Domnul Somn nu a mai putut să vină. Era în excursie pe Lună și… a uitat să se mai întoarcă.

Pentru că am alergat în toata lumea asta, pe la toți copiii, ca să-i adorm, eram obosit.  Și am adormit abia dimineață.

Nu a trecut mult timp, și, ce să vezi? A venit ora prânzului, când toți copiii dorm la amiază. Ghici unde era Domnul Somn! Într-o nouă excursie, pe Lună! De bună seamă că taaaare i-a mai plăcut excursia asta!

Și atunci mi-am luat sacul cu praf magic de somn și am pornit din nou pe la copii. Pentru că încă eram cam somnoros, m-am împiedicat de o jucărie care era pe jos. Am căzut fix cu nasul în praful magic de somn! Paf! Și cu ochii. Cu toată fața! Ei, ce crezi că s-a întâmplat? Am adormit pe loc!

Domnul Somn era în excursie, praful magic era pe jos, iar eu dormeam dus…

 

Deci să le cunoaștem mai bine, zic!

Bis la locație, ca să te scutesc de un scroll: La Cărtureștiul din Pala Mall, Iași, sâmbata, 6 octombrie 2018, orele 16:00.

Voie bună!

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *