Munţomama – ture montane pentru copii

A venit vremea frumoasa, e cald, natura intinereste, deci e timpul pentru plimbari in aer liber, cu copii si de ce nu si pe munte. Noi v-am pregatit un interviu cu Ilinca, initiatoarea proiectului Munţomama. Dupa cum bine spune si ea, isi doreste sa ne aduca mai aproape de firesc in relatia cu muntele, natura, salbaticia.

  1. Ilinca, cum ti-a venit ideea acestui proiect inedit?

Cred ca dintotdeauna m-am pregatit, cumva, pentru asta. Desi nu pot spune ca am umblat foarte mult prin tara copil fiind, am crescut cu o foarte mare dragoste de munte “in sange”. Dragoste care mi-a marcat toata copilaria si adolescenta; era ca o “prezenta ascunsa” in mine, in functie de care imi calibram multe dintre actiuni. Ulterior, mi-am dorit sa fac mai mult cu asta. La organizat ture cu tineri si copii ma gandeam inca din timpul facultatii (de Geografia Turismului), dar la vremea respectiva au fost mai multe conditii care nu s-au intrunit. Oricum, inca de pe atunci, toate proiectele mi le alegeam, pe cat posibil, pe zone montane, pe ture in aer liber, inclusive licenta mi-am dat-o pe turism montan.

DSC_2961

Poate conteaza si faptul ca am un simt didactic destul de dezvoltat si, din anumite puncte de vedere, mi-as fi dorit sa lucrez ca profesor pentru copii, dar am stiut, intotdeauna, ca nu in sistemul existent acum in scoli. Apoi am devenit mama, o perioada mi-am redus cararile la cele batute impreuna cu cei mici (adica am adunat experienta)… Iar acum, cand ei au mai crescut putin si cand mai multe perspective mi s-au deschis in aceasta directie, am inceput sa iau din nou in considerare ideea. De aici si pana la blog (cu toata activitatea din spatele lui) nu a fost decat un pas mic. De fapt, o noapte foarte geroasa in cort:) In care s-ar putea spune ca am… “gandit la rece”: pana dimineata, aveam deja conceptul destul de bine inchegat in minte. Inclusiv titlul.

  1. Ce iti doresti efectiv sa-i inveti pe parinti?

Nu stiu daca mai mult pe parinti sau mai mult pe copii… Tind sa spun ca pe ultimii. Ce anume… mi-e mai usor sa incep prin a explica ce NU vreau sa fiu. Nu vreau sa fiu un „furnizor de distractie” pentru copii, nu vreau sa le ofer experiente „de-a gata”, oricat de bine puse la punct ar fi. Platim, consumam, ne ducem acasa, nimic schimbat in noi (eventual o luam periodic de la capat cand ne e dor de cutare senzatie). Aici oferta exista deja pe piata (si mai este loc), dar eu nu ma regasesc pe termen lung intr-o astfel de varianta. Poate si pentru ca propria mea raportare la munte este alta si asa a fost de cand eram mica.

IMG_1411

Ce as vrea, deci, sa inspir in copii (si, de ce nu, macar intr-unii dintre parintii lor) este firescul in relatie cu natura. Increderea ca, bazandu-ne pe un set bun de cunostinte aplicate corect, mediul nu ne este ostil, nu este ceva de care trebuie sa ne ferim in permanenta. Dimpotriva, este o sursa de a ne bucura, a ne odihni, a ne regasi, a ne dezvolta interior, a ne exprima, a ne depasi limite, a ne cunoaste… Vorba aia cu „unii danseaza in ploaie, altii doar se uda” (unde „ploaie” sa fie citit in cel mai propriu sens posibil) sintetizeaza destul de bine, cred, ce vreau sa zic.

12973503_258747847792641_8908026986925891347_o

Imi doresc ca macar o parte dintre cei pe care ii voi duce pe munte, mici sau mari, sa invete (ei insisi, ca asta nu e ceva ce te invata cineva, ci, mai degraba, ceva ce inveti tu in prezenta cuiva) cum sta treaba cu dansatul in ploaie. Vreau sa se intoarca din excursii schimbati. Sa se miste ceva in ei. Vreau ca macar cate un copil din zece (e o cifra data aleatoriu, poate sunt prea optimista?) sa vina la final si sa-mi spuna ca cel mai mult i-a placut, din toata excursia, momentul cand a urcat in copac dincolo de creanga la care s-a oprit prima data. Sau cand a scos capul din cort, a vazut cerul mult mai plin de stele decat il vazuse vreodata, a ascultat linistea si a simtit respect in fata a ceva atat de mare. Sau ca iarba uda miroase frumos cand te asezi pe ea direct, fara patura. Ca e grozav sa mergi „pana nu mai poti” si, de fapt, sa vezi ca mai poti inca o data pe atat. Il voi simti mai castigat un pic decat pe ceilalti 10 care vor mentiona „tiroliana aia grozava, pacat ca nu ne-a lasat ploaia aia enervanta sa ne dam si a treia oara”.  Desi gresesc, tot castigat il voi vedea si pe copilul acela timid, care s-a temut de tiroliana cea grozava pana in ultima zi, dar nu a renuntat sa se echipeze, sa se urce si, pana la urma, sa se si dea…

12719163_258747944459298_4160348907824688482_o

  1. Ce pregatire ai in domeniu?

Cum am spus deja mai sus, am terminat Facultatea de Geografie, specializarea Turism, inclusive modulul psihopedagogic. In curand voi avea finalizata si pregatirea ca ghid de turism. Cea mai mare parte a informatiilor le-am parcurs deja in facultate, dar obtinerea ecusonului de ghid de turism, in urma unui curs de calificare autorizat, este un pas obligatoriu pentru obtinerea specializarii care ma intereseaz pe mine, cea de ghid montan. De fapt, de lider montan, care este ghidul de drumetie (adica nu include, in lista de competente, mountainbike, escalada sau schiul). Din acest punct de vedere am facut deja un pas important: am sansa sa fac parte din prima promotie a unui program de scolarizare pentru liderii montani Romania aliniat standardelor intenationale si cu diploma recunoscuta si peste hotare.

Nu in ultimul rand, am ales sa ma orientez spre copii intrucat am “pregatire in domeniu” ca mama (de 2 baieti plimbati multisor). Care, desi nu e deloc obligatoriu pentru a avea succes in relatia cu cei mici, poate deveni, pe buna dreptate, o garantie in plus pentru parinti atunci cand isi incredinteaza copilul pe mainile tale.

cu-amandoi

  1. Ce planuri de viitor ai?

Sa devin un om mai bun, sa ma bucur mai mult, sa iubesc si sa cresc:). Serios, intrebarea asta nu e pentru mine. Eu nu imi prea (mai) fac planuri de viitor. Sau, daca se intampla sa le fac, nu-mi place deloc sa vorbesc despre ele. Tot ce stiu acum este ca imi doresc sa termin cu bine cursul de Lider Montan, sa imi iau ecusonul pentru aceasta specializare pentru a putea organiza ture pe munte. In principal cu copii, dar nu numai. Pana atunci, am multe de invatat, multe salbaticii de umblat, un blog, o firma si doi copii de crescut… Mi-ar placea si sa dezvolt in continuare ce am inceput deja putin, ore de educatie Montana in unitati de invatamant… Cine sa mai aiba timp de planuri de viitor cand e prezentul asa plin? 😉

IMG_8562

 

diplome

Daca v-am facut curiosi pe Ilinca o puteti gasi aici :

https://muntomama.wordpress.com/

https://www.facebook.com/muntomama/

 

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *