Stiai ca sunt si monstri „buni”? Povestea pe o… perna.

Stefan si litereleEl este Stefan si are 4 ani, face 5 la mijlocul verii – fix.

Adora povestile, ca orice copil. Dar nu toate povestile – fie auzite, fie vazute pe unde se pot vedea, au doar personaje pozitive. Ca si in viata.

Dar, ca totul sa fie in armonie, a inventat un personaj mai hidos, aparent chiar infricosator, dar care este bun. Nu stiam de unde i-a venit. Si mi-a povestit asa: „iti amintesti de nenea ala, Adrian, care nu avea un picior si nici dinti, si care nu era frumos? Da era bun, chiar daca era ciudat.”

Despre Adrian nu v-am spus: este un adult de vreo 35 de ani care, in copilarie, a fost lovit de un fulger. Si nu a murit, a fost in coma, dar si-a revenit. Insa incetul cu incetul, starea sa s-a inrautatit. La inceput i s-au amputat degetele, apoi un picior. El este un confectioner foarte indemanatic si, chiar cu un singur picior, reusea sa mearga si sa lucreze. Am colaborat foarte bine cu el tot timpul. Anul trecut insa a trebuit sa i se amputeze si al doilea picior si nu a mai avut cum sa lucreze deloc pe masina. Sta in carucior. Dar lucreaza in continuare si face tot felul de chestii decorative.

povestea perneiDe el isi aminteste Stefan. Adrian este, in imaginatia lui, ca un monstru bun, care „ii apara pe oameni de monstrii rai”. Nu stiu de unde i-a venit comparatia asta, sau cum de l-a plasmuit. Dar, din imaginatia lui, el arata asa. Si dupa ce l-a desenat, i-a scris si povestea. Si a scris muuult, mult, si pe orizontala si pe verticala.

Acum Stefan este la bunici pentru o saptamana iar eu sunt in „vacanta de parinte”.

Facand ordine printre zecile de hartii pe care mi le-a lasat pe masa si birou, am gasit desenul asta care m-a facut sa-mi fie dor. perna decor cu monstrul cel bun 2Si care m-a inspirat sa fiu creativa. Si sa va impartasesc si voua. Ii multumesc copilului meu pentru ca imi ofera atat de des inspiratie, chiar daca mai rar reusesc sa materialezez tot ce-mi propune inima s-o fac. perna decor cu monstrul cel bun 3

Si mai sunt povesti, multe, unele nespuse dar desenate, altele care se insira ca niste margarite in mintile lor creatoare si care noua ni se par atat de… altfel, si de geniale atunci cand le spun ei. Si cu atat de mult talc si invatatura pentru noi, parintii.

Mai sunt povesti:

perna rosie decor cu gravitatie

 

Asta este perna Planetarium – cu niste planete care tot s-au invartit ele ce s-au invartit pana si-au facut un club si au hotarat sa mearga la culcare impreuna. Numai ca una, o planeta, s-a hotarat sa fie Luna si sa nu doarma. Ea voia sa mearga cu oamenii oriunde (stii cum spun copiii: mami, merge Luna cu noi!), ca sa vada daca se duc toti la culcare si sa le fie in loc de veioza. Dar pentru asta nu trebuie sa traga jaluzelele de tot, trebuie sa mai lase o crapatura. Si nici nori sa nu fie, ca parca i se pun ochelari de soare intr-o camera unde e deja intuneric. Si cand se satura de mers cu oamenii, se duce si le povesteste celorlalte doua planete : cu ce oameni si copii a mers, si cum a fost si la Doamna Marcela (unde mergem noi pe inserat, de obicei) si cum, pana au ajuns acasa, copiii cei doi (adica ei, Stefan si Andrei) au mancat tot marul. Mai putin Andrei, care l-a scapat de jos de 3 ori.Si cand termina de povestit, se culca si ea. Dar ea doarme mai putin, ca e mai mica….

Iar aceasta este o familie cu 4 copii. Povestea lor, data viitoare!perna rosie decor cu familia cu 4 copii 2

 

Daca vrei si tu o perna cu poveste, scrie-mi pe adresa pernegravide@gmail.com sau suna-ma la 0758866306. Timp nu prea am, dar gasim daca ne apucam sa cautam. Si facem o minune de poveste!

Noapte buna!

Iuliana,

mester de perne la www.pernegravide.ro

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *