Ateliere cu carticele – cheia spre sufletul copiilor

de Andreea · Publicat 30/09/2015 · Actualizat 07/10/2015

Nu puteam alege un inceput mai bun pentru articol decat acesta :

“Dupa ce toata viata mea de scolar am visat sa devin invatator, apoi profesor de limbi straine (am terminat Litere), la sfarsitul facultatii am intrat in vanzari si am descoperit o lume care m-a atras: provocari, bonusuri, masina de serviciu, team-building-uri, calatorii. Credeam ca o sa ies la pensie din vanzari :).”

Totul s-a schimbat cand am devenit mama: am redescoperit cartile pentru copii, placerea de a starni uimire si incantare in ochii celor mici, si, mai ales, de a-mi pune imaginatia la contributie in urma cu 10 ani nu existau atatea site-uri de parenting, de activitati pentru copii, ca sa nu mai vorbim de materiale).”

Este povestea Oanei Jalba, cea din spatele Atelierelor cu carticele.

1. Cum de ai ales sa faci ateliere pentru copii? Povesteste-ne putin despre asta.

Cand fetita cea mare a implinit 2 ani si se termina concediul de crestere a copilului eram deja insarcinata cu baietelul si hotarata sa-mi schimb cariera. Asa ca in urmatorii 2 ani am continuat cu activitatile pentru copii, in care am atras si copiii vecinilor, ai prietenilor sau ai rudelor, la inceput la noi acasa. Apoi copiii mei minunati m-au lasat sa fac un curs de animator socio-educativ, mi-am infiintat si un PFA pe acest domeniu si incet-incet am inceput sa tin ateliere platite, in care sa combin utilul cu placutul, in care sa-i implic si pe copiii mei in “munca” mea.

Ca si locatii sunt urmatoarele :

In librarii, ca sa atrag copiii spre carti, fiecare atelier pornea de la o poveste pe care o ilustram apoi prin diverse tehnici.

In scoli, am imbinat atelierele de creatie cu mini-cursuri de ecologie, iar obiectul pe care il predau acum de 3 ani deja se numeste Eco-crafting .

In gradinite, orele de engleza sunt intotdeauna bazate pe carticele interesante si atractive pentru cei mici.

10445579_599899780124073_376821666711362289_n

Si pentru ca am avut pentru copiii mei carticele minunate, trimise din Anglia de prieteni sau vanate pe la targuri de carte, atunci cand mi s-a ivit ocazia sa devin distribuitor de carti Usborne nu am ezitat. Ca si in cazul atelierelor, la inceput am facut-o la nivel redus, doar pentru copiii mei, apoi si pentru cei ai prietenilor si cunostintelor si in cele din urma pentru toti copiii interesati de carti “altfel”.

Denumirea de Ateliere cu carticele a venit astfel firesc, fara sa cautam prea mult un nume. E ceea ce facem de 10 ani incoace: citim si ne jucam.

2. Ce fel de ateliere organizezi?

In functie de anotimp, de materiale sau de vremea de afara am avut ateliere despre albinute in care am modelat lumanari din ceara naturala si bomboane cu miere, atelier de pictat tricouri, de facut si modelat plastilina, de experimente stiintifice. Sau, facem plastilina “de casa” pe care o vom transforma in medalioane cu ajutorul frunzelor si al crengutelor.

3. De unde iti iei inspiratia? Doar carticelele Usborne sau ai si niste siteuri preferate pe internet?

Inspiratia mea vine de obicei in ultimul moment, in functie de materialele pe care le gasesc (de exemplu, am mers cu familia in Botanica si mi-a venit ideea atelierului cu tablouri din seminte si frunze), din ce carti arasfoiesc, uneori si in functie de ce imi cer copiii la ateliere (a existat, de pilda, o perioada Mickey, cand toti aveau cate un plus din gama Disney, asa ca am facut bijuterii si figurine Disney). Urmaresc multe site-uri ale mamelor din strainatate care fac homeschooling, si de 10 ani incoace tot adun idei, pe care le combin in functie de inspiratia de moment.

4. Ai intampinat greutati pe parcursul anilor?

Nu mai mult decat orice mica afacere aflata la inceput- birocratie, parinti inca neobisnuiti cu inscrierea copiilor la activitati si respectarea inscrierilor, zile in care aveam cate 2 copii la atelier si cheltuiam mai multi bani decat produceam. Dar de felul meu sunt optimista, am gasit partea buna in fiecare experienta, iar cand iti place ceea ce faci treci usor peste greutati. Stii cum se spune, cand vrei sa faci ceva gasesti o solutie, cand nu vrei gasesti o scuza.

5. Colaborezi cu cineva?

Activitatea mea presupune colaborarea cu terti, cel putin in privinta spatiului. In realizarea activitatilor propriu-zise inca ma descurc singura, iar fiica mea ma ajuta mereu cu idei de ateliere.

6. Cat timp dedici acestei pasiuni?

Destul de mult incat sa ma simt utila si sa castig din asta, dar destul de putin incat sa fiu alaturi de copiii mei in fiecare zi cand se intorc de la scoala si cateva ore bune dupa.

7. Ce planuri de viitor ai?

De anul acesta am inceput o serie de ateliere tinute in limba engleza, pentru elevii de gimnaziu. Sper ca pe viitor sa ma extind cu atelierele si pe acest palier de varsta.

8. Ce sfaturi ai avea pentru mamicile care stau acasa cu bebelusii in asa fel incat sa se simta implinite si fericite?

Pot doar sa le impartasesc experienta mea si sa le sugerez sa fie deschise la ceea ce vor sa ii invete pe copii. Astfel ar putea sa-si descopere adevarata vocatie si sa-si transforme orice hobby intr-o cariera.

9. Ce parere ai despre mamicile care au decis sa stea acasa cu copii si sa iti deschida o afacere, in diverse domenii?

Mamicile care au hotarat sa se apuce de o afacere si sa se ocupe de copii mi se par niste curajoase. E vorba de a renunta la zona de confort (fie ea cea de “mamica in CCC” sau de “inapoi la locul de munca pe care patronul e obligat sa mi-l dea inapoi”) si de a avea curajul sa recunosti ca iti iubesti copilul , dar iubesti si sentimentul implinirii profesionale.

Daca Oana nu a ajuns deja la scoala sau gradinita copiilor vostri atunci o puteti gasi pe Facebook.