Ce să fac și eu? La o cafea! City Rooster style

– La tine sau la mine? Sau în oraș?

Mă uit la ceas, mă uit la mine, încă în pijama, fără niciun chef de a schimba asta și parcă o și văd, țopăind de pe un picior pe altul, așteptând pe cineva care să zică Start, ca să plece ca din pușcă spre ușă.

– La mine! zic, mai decisă ca oricând să mă bucur că are de făcut măcar 30 de minute pe drum, chiar dacă mi-e dragă de nu mai pot și e cea mai bună prietenă a mea.

Aș mai fi spus în gândul meu că i-ar trebui o decoff, la cât de agitată e de dimineață. Dar nu spun asta, că nu-i frumos. Îi fac una cu aromă de vanilie, că așa e ea, cochetă, un pic fițoasă și încântată ca un copchil dus la ștrand atunci când îi propui ceva nou.

Și mie una cu aromă delicioasă de zahăr brun închis (unde?) cu unt cremos (aaa, închis cu unt deci) și rom fierbinte. Așa scrie pe etichetă. Credincioasă cum sunt, mă aștept să simt fiecare aromă. Doar că e pentru expresor. Eu am ibric. Merge și așa.

De fapt am vrut să te introduc într-unul din momentele alea faine, fără program, de leneveală, de bună-dispoziție molipsitoare, de răsfăț. Pentru a-ți face poftă să încerci și o cafea nouă, cu arome, cu dichis și tot ce-i trebuie unui cunoscător sau pur și simplu unui amator cu gusturi bune.

City  Rooster se cheamă.

Iar Alexandra este cea care se ocupă de ea. Ai s-o îndrăgești și tu. Ca să îți dau și motive, iată un pic din povestea ei:

Eu sunt Alexandra si am trait cu mirousul cafelei, in fiecare zi a vietii mele.
In copilarie, dimineata devreme si foarte devreme era nelipsita cafea la ibric a mamei. Mereu ma intrebam de ce le place oamenilor mari amarala neagra din ceasca si de ce cateodata cafeaua “da in foc”.
Mai apoi, au venit povestile tatalui care lucrase inainte de anii ’90 la marina. Mi se parea ca ajungea prin cele mai fascinante si aventuroase locuri din lume. Printre altele, istorisirile duceau si la o mica prajitorie de cafea din Tenerife, unde cumpara cafea nemaivazuta in Iasi, cel putin, cu o aroma incredibila, minunata, pentru ca era proaspat prajita.
Mai departe, cativa ani petrecuti in Canada, am baut cafeaua la filtru care era peste tot. O cafea lunga, foarte lunga, cu sau fara lapte, sa iti ajunga toata ziua. Si cireasa de pe tort, pentru mine, descoperita si bauta sambata langa o portie generoasa de tort impreuna cu tata, pentru ca ne vedeam aproape saptamanal, el locuind in alt oras, a fost cafeaua cu arome.
In special amintirile ma duc la o cafea care se numea Noisette, o combinatie intre alune de padure si french vanilla.
Si am ajuns acasa, cafegita convinsa, cu dor de casa, care nu m-a lasat sa stau departe. Orice pas am facut, am ramas la gandul ca as vrea sa am o mica prajitorie de cafea, unde fiecare sa gaseasca cate ceva pentru sufletul lui, sa incerce arome noi, sa faca comparatii. Si cine spune ca nu poti bea o cafea la filtru daca savurezi un blend bun? Cine spune ca nu poti bea o cafea cu arome, daca tie iti place?
Long story short, de la idee la implementare mai este putin, cam de acum pana in noiembrie, iar intre timp, cafeaua ajunge la noi in aproximativ 7 zile de la prajire, multumita unui partener din Franta, un expert in cafea.
Și-am încălecat pe-o șa
Și v-am spus povestea-așa!
Încă un pont:

 

 

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.