Povești din atelier (I) Simona
M-am hotărât să vă povestesc mai multe despre noi. Noi, cei care meșterim în atelierul de unde pleacă spre tine pernele, baby-nest-urile, păturelele, baldachinele și toate minunățiile moi.
Azi, despre Simona.
Vocea Simonei va gestiona în curînd toate comenzile venite online. Ea conduce o parte a departamentului de Customer Service.
Pe Simona o știu parcă de o veșnicie. Are toți pistruii despre care un copil dintr-o carte citită recent spunea că sunt sărutări de înger.
Pe Simona o știu de la Păpădia, un loc de joacă deschis cam în aceeași perioadă în care am deschis și eu atelierul, pe-aproape. Am intrat din curiozitate, când aproape terminase de amenajat iar eu mă plimbam cu copiii prin cartier (locuiam foarte aproape de atelier pe atunci). Am cunoscut-o în postura de antreprenor și de mamă. Pentru că băieții îi erau aproape, ca mai tot timpul. Ea este mama (de fapt mom) pe care copiii o îmbrățișează și căreia i se destăinuie tot timpul. Chiar dacă o lasă cu gura căscată adeseori.
Pe Simona nu o știu, dar mi-o închipui cu tristețe jucând într-un serial al unei căsătorii cu multe episoade dureroase. Dar o cunosc pe eroina principală al unui nou film în care se râde mult și este liniște.
Tot ea a jucat și în filmul în care copiii erau apreciați doar atunci când luau note mari. Dar și certați rău sau bătuți atunci când greșeau. O generație întreagă am învățat că greșeala nu e bună. Că greșela se pedepsește. De atunci am rămas cu ideea că pentru a fi iubiți, trebuie să fim perfecți. De atunci am învățat că iubirea se câștigă cu sacrificii. Iar greșeala sau a fi noi înșine ne discreditează.
Despre Simona pot să spun că este o persoană care are unul din cele mai mari bagaje de potențial din câte am cunoscut! Este înzestrată cu o tolbă de talent, cu o inteligență sclipitoare și cu mult suflet. Și partea cea mai frumoasă abia a început, pentru că Simona le-a ținut pe toate ascunse pentru a se coace. Iar sezonul e abia la început!
Și, uite-așa, ne minunăm de ce mai descoperim împreună, zi de zi!
Ți-am povestit că ne mai și jucăm la atelier, adică punem în aplicare ziua ce visăm… tot ziua. De exemplu când întoarcem o fleică pe grătar (cum a făcut în seara asta – dar cu altceva, vă arăt mai târziu).
Ia uite ce-a pictat Simona într-un weekend. Mihaela le-a pregătit iar Lili le-a cusut:
Stai cu ochii pe noi pentru că vom mai posta din colecția by Simona.
Oare a cui poveste urmează?
